Literatura tocmai pentru a crea o ax? temporal? a

 

 

Literatura român? veche cunoa?te mai multe perioade. Dac?
în secolele XIV-XVI predomin? scrierile cu caracter religios, începând cu sfâr?itul
secolului al XVI-lea apar primele scrieri în limba român?: Scrisoarea lui Neac?u din Câmpulung1.
Secolele al XVII-lea ?i al XVIII-lea sunt marcate de scrierile cronicarilor.

 Contribu?ia
cronicarilor este în primul rând una de ordin istoriografic. Prin intermediul
acestor letopise?e s-au pus bazele istoriei scrise române?ti. Cronicile
moldovene?ti, spre deosebire de alte scrieri de acest gen nu au fost scrise la
ini?iativele domnitorilor, astfel c? se remarc? o subiectivitate a autorilor,
ace?tia trec prin flitrul gândirii lor evenimentele povestite ?i le confer? astfel
originalitate. Cronicile au fost publicate târziu, dup? anul 1840, fiind
considerate primele scrieri de mari dimensiuni ale limbii române. Importan?a
acestor scrieri este dat? de valoarea documentar? a textelor, de cumulul de
informa?ii furnizat cu privire la epoca miedeval?. Limba în care au fost
redactate este cea popular?, cronicarii încercând s? lase o mo?tenire
cultural?. Valoarea literar? este data de povestirea propriu-zis a unor
evenimente la care autorii au luat parte, fiind totodat? ?i primele scrieri de
tip memorii. Datorit? caracterului subiectiv de care dau dovad? scrierile
cronicarilor moldoveni acestea sunt apreciate ca fiind cele nai valoroase.

We Will Write a Custom Essay Specifically
For You For Only $13.90/page!


order now

Am ales s? prezint în paginile care vor urma via?a ?i opera
cronicarului Ion Neculce, axându-m? pe o povestioar? din culegerea “O sam? de
cuvinte”. Cei trei mari cronicari moldoveni, Grigore Ureche, Miron Costin ?i
Ion Neculce reu?esc prin intermediul lucr?rilor redactate s? ne ofere o imagine
de ansamblu a Moldovei miedevale (ei au în vedere un cerc cât mai larg de
oameni), opera lor individual? creând un tot unitar. Scrierile lor se
completeaz?-se continu? tocmai pentru a crea o ax? temporal? a evenimentelor
din Moldova din acea perioad?. Modul de a scrie al lui Ion Neculce, d?ruirea de
care d? dovad? atunci cand î?i redacteaz? legendele, limba popular? pe care o
folose?te pentru a reda cât mai concis cu putii?? pove?tile sunt elemente care
îi des?vâr?esc opera.

 

 

 

 

Ion Neculce s-a n?scut în anul 1672 în satul
Prigorenii Mici, ast?zi Ion Neculce din jude?ul Ia?i. Acesta a v?zut lumina
zilei într-o familie instarita. Tat?l s?u, vistiernicul Neculce, a fost grec de
origine, iar mama acestuia, Catrina, f?cea parte din familia Cantacuzilor.2 În
1678, tat?l cronicarului este ucis. Dup? o vreme, mama acestuia se rec?s?tore?te
cu Enache Gramaticul. Deoarece existau disensiuni între el ?i tat?l vitreg, Ion
Neculce a fost crescut de bunic?. Se consider? ca aceasta i-a povestit
cronicarului o parte însemnat? din legendele care se reg?sesc în volumul “O sam?
de cuvinte” deoarece în tinere?e bunica Iord?chioaia tr?ise în Moldova de Sus (?inutul
Bucovinei). Tat?l ?i bunicul ei au ocupat func?ii importante prin intermediul c?rora
intrau în contact cu foarte multe informa?ii. Unii consider? c? talentul de
povestitor, precum ?i al scrisului au fost inspirate de bunica Alexandra. În 1686
un grup de osta?i polonezi dau foc conacului familiei, iar Enache Gramaticul
este ucis. Familia (mama, Ion, cele dou? surori ?i bunica acestuia si fratele
mamei, Iordache stolnicul3)
se ad?postesc la rudele mamei din ?ara Româneasc?, la stolnicul Constantin
Cantacuzino, unde vor sta 4 ani. Perioada petrecut? aici, al?turi de rudele
sale îl vor forma pe tân?rul Ion Neculce din punct de vedere intelectual ?i
politic. Se presupune c? aici a înv??at carte. Se întoarce în Moldova în 1691 ocupând
postul de postelnic. În 1700 avanseaz? în func?ia de vel-ag?4 primind
astfel îns?rcin?ri importante, printre care se num?r? ?i g?zduirea solului
polon Leszczynski la Ia?i. În acea?i perioad? se c?s?tore?te cu Maria, nepoata
din partea surorii lui Dimitrie Cantemir.

Dac? în timpul domniei lui Antioh Cantemir (1707)
prime?te rangul de sp?tar, în timpul domniei lui Dimitrie Cantemir (1710-1711)
va ajunge hatman5.
În perioada domniei lui Antioh Cantemir, cronicarul este nevoit s? fug? în
Polonia pentru 4 luni, deoarece noul domnitor, Mihai Racovi?? îl consider?
responsabil de abandonarea în fa?a Por?ii si mazilirea acestuia de c?tre turci.
(cronicarul este prezent la Constantinopol atunci cand ca?iva boieri îl reclama
pe domnitorul moldovean mazilit). Ia parte la sosirea lui Petru cel Mare în
capitala Moldovei ?i îl înso?este pe acesta în plimb?rile prin ora?. În timpul
r?zboiului ruso-turc comand? o?tirile moldovene?ti, iar dup? înfrângerea suferit?
se refugiaz? în Rusia al?turi de al?i boieri. Dup? 2 ani de pribegie petrecu?i în
Rusia ?i 7 în Polonia, dup? interven?ii la Poart?, dup? lupte cu clasa politic?
moldoveneasc?, Ion Neculce reu?e?te s? se întoarc? acas?, în Moldova drag? ?i s?
î?i reintre în drepturi în timpul domniei lui Mihai Racovi??. În 1731, în
timpul domniei lui Grigore al II-lea Ghica prime?te func?ia de vornic al ??rii
de Sus6.
Anul 1733 se consider? a fi anul în care cronicarul a început s? scrie “Letopise?ul ??rii Moldovei de la Dabija-Vod?
pân? la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”. În 1735 este numit
staroste de Putna, iar în 1741 este numit judec?tor de divan la Ia?i.
Evenimentele anului 1743 sunt ultimele consemnate în cronica scris? de acesta.
Cronicarul se stinge din via?? în 1745 în localitatea natal?.7

Istoricul Grigore Ad?mescu realizeaz? un portret al
cronicarului în lucrarea sa “Istoria
literaturii române”: “Neculce a fost
un militar distins, iar Petru cel Mare l-a pre?uit mult ?i i-a ar?tat o
deosebit? simpatie. Tot a?a era privit ?i de familia lui Cantemir ?i de
ceilal?i boieri; de aceea când a voit s? se întoarc? în ?ar?, cu mult? greutate
a sc?pat de insisten?ele lor. El îns? a ?inut cu orice pre? s?-?i vad? ?ara ?i
nu s-a temut c? i se va întâmpla vreo nenorocire, vreo persecu?ie, ci – precum
însu?i zice – ?i-a pus n?dejdea în Dumnezeu, care din toate l-a sc?pat”.8

Cei trei mari cronicari moldoveni, Grigore Ureche,
Miron Costin ?i Ion Neculce au scris istoria poporului român bazându-se pe
atitudinea memorialistic? fa?? de istorie.

Lucrarea început? în 1733, “Letopise?ul ??rii Moldovei de la Dabija-Vod? pân? la a doua domnie a
lui Constantin Mavrocordat” este o continuare a operei lui Miron Costin. Cronicarul
î?i prezint? propria viziune asupra evenimentelor care au avut loc în perioada
1662-1743. În prefa?a lucr?rii, acesta precizeaz? c? a folosit surse diverse de
informare pentru evenimentele care au avut loc înainte de domnia lui Duca-Vod?,
pentru ca dup? aceast? perioad? s? se bazeze doar pe amintirile personale: “Îns? p?n? la Duca-vod? cel b?trân l-au
scris di pe ne?te izvoade ce au aflat la unii ?i al?ii ?i din audzitele celor
b?trâni boieri; iar? de la Duc?-vod? cel b?trân înainte, p?n? unde s-a vidè, la
domnia lui Ion-vod? Mavro-cordat, nici de pre un izvod a nem?rui, ce au scris
sângur, dintru a sa ?tiin??, cât s-au tâmplat de au fost în viia?a sa. Nu i-au
mai trebuit istoric strein, s? citeasc? ?i s? scrie, c? au fost scris? în inima
sa.”9
 

Scopul principal al acestei lucr?ri, stipulat chiar de
autor în prima parte a volumului este acela de a oferi îndrumare”Deci, fra?ilor cetitorilor, cu cât ve?i
îndemna a ceti pre acest letopis??? mai mult, cu atâta ve?i ?ti a v? feri de
primejdii ?i ve?i fi mai înv??a?i a dare r?spunsuri la sfaturi ori de tain?,
ori de o?tire, ori de voroave, la domni ?i la noroade de cinste.”10

Cronica lui Ion Neculce are o baz? personal?. Este
prezentat? via?a compatrio?ilor s?i cu toate acele întâmpl?ri m?runte care construiesc
via?a de zi cu zi în cetatea Moldovei. Sunt prezentate conflicte de interese individuale,
de grup, precum ?i suferin?ele oamenilor. Prin modalitatea în care sunt
prezentate întâmpl?rile în Letopise?, pentru c? se vorbe?te despre toate
clasele sociale, despre suferin?ele ?i tr?irile lor putem foarte u?or s? sim?im
c? facem parte din acele timpuri “s? tr?im/vizualiz?m” cele descrise, s? sim?im
ca lu?m parte la ac?iune. Letopise?ul este structurat în 25 de capitole în
cadrul c?rora sunt prezenta?i 14 domnitori, unii dintre ei urcând pe tronul ??rii
de mai multe ori; aceast? dinamica a puterii ne exemplifica instabilitatea
politic? care domnea în Moldova miedeval?.

Criticii literari consider? c? opera lui Ion Neculce
este una extrem de pl?cut?: „Limba lui nu
este alterat? de construc?ii ?i reguli influen?ate de limbi str?ine. Limba
cronicii lui Neculce este un amestec din limba c?r?ilor noastre biserice?ti cu
cea pe care o vorbea poporul.”11
Ace?tia sunt de p?rere c? Letopise?ul se aseam?n? cu stilul lui Ion Creang?
în ceea ce prive?te oralitatea ?i stilul umoristic.

În completarea informa?iilor prezentate în “Letopise?ul ??rii Moldovei de la Dabija-Vod?
pân? la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”, Ion Neculce pune o
serie de 42 de legende reunite sub denumirea: “O sam? de cuvinte ce suntu audzite din om în om, de oameni vechi ?i
b?trâni, ?i în letopise?? nu sunt scrise, ce s-au scris aice, dup? domnia lui
?tef?ni??-vod?, înaintea domniii Dabijii-vod?.”. Aceste povestiri care au
fost transmise prin viu grai pot fi privite ca o introducere c?rora autorul le
confer? o anumit? valoare istoric?, lasându-l îns? pe cititor s? se hot?rasc?
dac? le va crede sau nu: “Deci cine va ceti ?i le va crede, bine va fi, iar?
cine nu le va crede, iar? va fi bine; cine precum îi va fi voia, a?a va face.”12  

Fiind un povestitor talentat, stilul abordat de cronicar
este unul simplu. Opera pe care a creat-o este una durabil?, cu o for?? artistic?
dat? de arta nara?iunii ?i a portretului. Acesta folose?te epitete populare
relevante care transcriu cu dib?cie atmosfera din nordul Moldovei, scrierea fiind
pres?rat? cu anecdote, caracteriz?ri, descrieri, portrete.

Cronicarul nu se sfie?te din a-?i exprima sentimentele
pe care le are, cu ajutorul umorului sau a satirei cu privire la personajele eviden?iate
în cadrul lucr?rilor; acestea sunt caractere vii care de  obicei au însu?iri contrastante: prezentarea
personajului Toderasco din Gala?i este “chipe?…din fire, dar mai
rãu ?i mai spurcat, ?i mai varvar ?i mai tiran nu era alt om pe acele vremi în
?arã”.13  Evenimentele sunt redate succesiv, fiind
folosit? o anumit? grada?ie care parc? spore?te interesul cititorului. “O sama de cuvinte”, cele patruzeci ?i
dou? de legende a?ezate la începutul letopise?ului încânt? cititorul prin teme,
motive, haz.”Ceea ce face farmecul
legendelor lui Neculce este con?inutul lor educativ, f?r? ostenta?ie, sau cump?nit
anecdotic, epicul b?trânesc, nara?iunea simpl?, popular?…”14

În cadrul lucr?rii “O sam? de cuvinte”, personajul
care se afl? în centrul celor mai multe povestiri este ?tefan cel Mare.
Majoritatea faptelor narate au caracter fic?ional, ele ar?tând cum memoria
colectiv? înregistreaz? faptele unei personalit??i istorice. Temele abordate
sunt variate, de la povestiri monografice (III, V), anecdotice (X), de aventuri
(XX), miraculoase (XV), dramatice ?i senzationale (XXIII, XXXVII), precum ?i
povestea în poveste (IV).

Legendele care au fost reunite în cadrul operei “O sam? de cuvinte” au constituit o
surs? de inspira?ie pentru o serie de autori din secolul al XIX-lea, care au
preluat teme din opera lui Ion Neculce. Autori care au dezvoltat adev?rate
capodopere au fost Costache Negruzzi cu opera Aprodul Purice, Dimitrie Bolintineanu cu Muma lui ?tefan cel Mare, Cupa lui ?tefan cel Mare  ?i Daniil
Sihastru, Vasile Alecsandri cu Altarul
M?n?stirii Putna, Movila lui Burcel, Visul lui Petru Rare?, Dumbrava Ro?ie.

Eu am îndr?git foarte mult colec?ia de legende
cunoscut? sub denumirea de “O sam? de
cuvinte” deoarece cronicarul prezint? într-o manier? sf?tuitoare cele 42 de
pove?ti. Fiecare vine cu un sfat la final, cu ceva la care ar trebui sa fim
aten?i. Din cadrul acestei opere am ales s? prezint “Legenda aprodului Purice”, sau Legenda
cu num?rul V.

“V.
?tefan-vod? cel Bun, când s-au b?tut cu Hroit ungurul, precum dzic? unii la
Ca?en, iar letopis??ul scrie c? s-au b?tut la ?cheie pe Siretiu, au fost cadzut
calul cu ?tefan-vod? în r?zboiu. Iar? un Purice aprodul i-au dat calul lui. ?i
nu putè în grab? înc?leca ?tefan-vod?, fiind om mic?. ?i au dzis Purice
aprodul: „Doamne, eu m? voi face o movili??, ?i vino de te sui pe mine ?i
încalec?”. ?i s-au suit pe dânsul ?tefan-vod? ?i au înc?lecat pre cal. ?i
atunce au dzis ?tefan-vod?: „S?race Purece, de-oi sc?pa eu ?i tu, atunci ?i-i
schimba numeli din Purice Movil?”. ?i au dat Dumnedzeu ?i au sc?pat amândoi. ?i
l-au ?i f?cut boier, arma? mare, pre Purece. ?i dintru acel Pureci aprodul s-au
tras neamul Movile?tilor, de au agiunsu de au fost ?i domni dintru acel neam.
Dar ?i aprodzii atunce nu era din oameni pro?ti, cum sunt acum, ce era tot
ficiori de boieri. ?i portul lor: era îmbr?ca?i cu ?arvanele, cu cabani?e. A?è
trebuie ?i acum s? s? afle slugi, s? slujeasc? st?pânului, ?i st?pânul s?
miluiasc? pre slug? a?è.”15

Povestea relateaz? cum, în bat?lia de la Scheia cu
ungurii, arm?sarul lui ?tefan cel Mare a fost lovit. În ajutorul lui ?tefan cel
Mare vine aprodul lui, Purice, care îi ofer? calul lui domnitorului. Fiind un
om de statur? mic?, domnitorul este ajutat din nou de c?tre aprod pentru a
putea s? se urce pe cal. Urmare a ajutorului oferit, ?tefan cel Mare îi promite
c? dac? vor câ?tiga lupta îl va recompensa pe bunul s?u paj. Dup? batalie,
aprodului Purice i se ofer? func?ia de “boier,
arma? mare”16,
devenind astfel mare dreg?tor care supraveghea închisorile ?i execu?iile din
Moldova. La baza acestei pove?ti st? istoria form?rii neamului Movile?tilor,
care a ajuns, mai târziu, chiar la domnia Moldovei. Cronicarul subliniaz?
faptul c? aprozii nu erau oameni de rând, ci fii de boieri care mai târziu
aveau s? îndeplineasc? func?ii administrative la curte. În încheiere, Ion
Neculce ne ofer? înv???tura acestei povestiri, aceea conform c?reia slugile
trebuie sa fie devotate st?pânului, iar st?pânii la rândul lor s? ?tie s? le r?splateasc?,
precum se arat? în rela?ia care este zugravit?  în aceast? istorisire.

Este folosit un limbaj popular specific perioadei cu
regionalisme, arhaisme, vorbire popular?. Prin intermediul acestora sunt scoase
în eviden?? evolu?ia limbajului ?i a modului de exprimare de-a lungul timpului.
“Legenda aprodului Purice”, chiar dac?
este o scriere de tip legend?, constituie unul din pu?inele portrete ale
domnitorului ?tefan cel Mare, el fiind descris ca un om mic de statur? ?i
totodat? un om de cuvânt, o persoan? care î?i respect? promisiunile. O alt?
informa?ie istoric? important? pe care ne-o ofer? aceast? scriere este o
imagine a familiei Movil? ?i a rela?iei pe care ace?tia o aveau cu domnitorul
moldovean.

Ion Neculce este v?zut drept ultimul mare cronicar al
Moldovei. George Iva?cu il consider? pe cronicar drept un “ins malitios, vindicativ, subiectiv,
bârfitor ?i pamfletar”17, pe
când George C?linescu consider? c? Neculce are un stil unic caracterizat de o “complexitatea pamfletarã fãcutã din ciudã ?i
vaiete, din colorare ?i încãrcãturã…”18

În  lucrarea “Istoria literaturii române de la origini pân?
la 1830” al lui Alexandru Piru se afirm? c?: “Ceea ce face farmecul legendelor lui Neculce este con?inutul lor
educativ f?r? ostenta?ie sau cump?nit anecdotic, epicul cuminte, b?trânesc,
nara?iunea simpl?, popular?. Este lesne de în?eles de ce legendele din “O sam?
de cuvinte” au fost atât de citite ?i prelucrate de scriitorii din secolul urm?tor.
Ace?tia au g?sit f?r? mult? zabav? subiecte de-a gata, necesitând doar
versifica?ia pentru a fi transformate în cântece, balade sau peome. De cele mai
multe ori îns?, observa?ie care nu s-a f?cut legendele lui Neculce pierd din
autenticitate în prelucr?rile poe?ilor, p?strându-?i mai departe
adev?ratul  parfum numai în original.”19

Prin crearea acestor opere literare, Grigore Ureche,
Miron Costin ?i Ion Neculce au contribuit la dezvoltarea limbii române literare
?i la crearea unei opere literare de sine st?t?toare. Atunci când  au fost publicate, acestea au constituit opera
de cap?tâi pentru mul?i autori; din legendele lui Ion Neculce s-au inspirat cei
mai mul?i scriitori ai secolului XIX-lea. Alexandru Piru este de p?rere c? Ion
Neculce este un personaj care ?i-a pus amprenta asupra culturii române?ti ?i
care a reu?it s? ofere poporului român modele culturale “Acela care, reluând tradi?ia secolului anterior, a izbutit s? ridice
istoriografia la cel mai înalt nivel artistic este Neculce, adev?ratul
continuator al lui Miron Costin. F?r? s?-?i încerce puterile în literatura
propriu-zis?, ca Dimitrie Cantemir, Neculce a f?cut pentru literatur? mai mult
decât pentru istorie, ?i el este întâiul scriitor care a servit urma?ilor nu
numai ca izvor, dar ca model, pân? în zilele noastre.”20